Industria financiară este optimistă în ceea ce privește calculul cuantic. Sarcini precum optimizarea portofoliului, managementul riscului și evaluarea activelor au un potențial ridicat de a fi benefice.

Algoritmii lui Grover și Shor pot fi aplicați pentru optimizarea portofoliului. Optimizarea portofoliului implică găsirea mixului optim de investiții pentru a maximiza rentabilitatea și a minimiza riscul. Pe lângă faptul că oferă calcule mai rapide și mai precise, tehnologia poate permite strategii de optimizare mai flexibile, care iau în considerare o gamă mai largă de factori, inclusiv de mediu, sociali și de guvernare.

Un alt exemplu ar putea fi prețul activelor. Prețul activelor este procesul de estimare a valorii activelor financiare, cum ar fi acțiunile, obligațiunile și instrumentele derivate. Metodele tradiționale de stabilire a prețurilor activelor financiare se bazează pe modele matematice complexe, cum ar fi simulările Monte Carlo, care implică simularea unui număr mare de rezultate posibile pentru un anumit activ financiar și apoi utilizarea acestor simulări pentru a estima valoarea acestuia. Quantum Monte Carlo (QMC) poate gestiona, de exemplu, instrumente financiare complexe, cum ar fi opțiunile, care au profituri neliniare.

Simulări Monte Carlo tradiționale vs. Simulari Monte Carlo cuantice

Iată întrebarea de un trilion de dolari: pot calculatoarele cuantice să prezică piața de valori? Deși verificările de calitate pot avea unele avantaje față de computerele clasice pentru anumite sarcini de modelare financiară, este puțin probabil ca acestea să poată prezice piața de valori cu acuratețe deplină. În plus, ca și în cazul oricărei noi tehnologii, calculul cuantic prezintă, de asemenea, propriile provocări și limitări unice, care trebuie abordate înainte ca potențialul său maxim în aplicațiile financiare să poată fi realizat.

Multe companii de servicii financiare au așteptări mari cu privire la efectul controlului calității asupra managementului riscului. Aceasta implică identificarea, evaluarea, prioritizarea riscurilor și luarea de măsuri pentru atenuarea sau gestionarea acestor riscuri. Fiecare pas implică modele matematice și simulări pentru a prezice rezultatele riscurilor, timpul și precizia jucând un rol crucial în proces. Securitatea cibernetică este o parte importantă a managementului riscului care poate fi îmbunătățită prin activarea unor metode de criptare mai avansate.

Criptarea a devenit o măsură crucială în industria bancară care protejează informațiile sensibile de accesul neautorizat. Este folosit pentru a proteja canalele de comunicare între sisteme bancare, site-uri web și aplicații mobile și pentru a proteja datele de pe servere, baze de date și copii de rezervă. În plus, criptarea este utilizată pentru a genera semnături digitale care ajută la asigurarea autenticității documentelor și la prevenirea modificărilor neautorizate sau a manipulării documentelor sensibile.







Source link