Aceștia dau vina pe finanțele tradiționale pentru prăbușirea Silicon Valley Bank – Crypto News

Întregul concept bancar se bazează pe presupunerea că deponenții nu vor dori să-și retragă banii în același timp. Dar ce se întâmplă când această presupunere eșuează? Răspunsul constă în nepotrivirea activelor și pasivelor băncilor, care poate avea consecințe dezastruoase pentru sistemul financiar în general.

Silicon Valley Bank (SVB), una dintre cele mai importante bănci pentru startup-uri și firme de capital de risc din Statele Unite, a intrat în faliment din cauza unei crize de lichidități care s-a răspândit în ecosistemul startup-urilor. Luptele Silicon Valley Bank aruncă în lumină numeroasele riscuri inerente în domeniul bancar, inclusiv gestionarea defectuoasă a valorii economice a capitalului propriu (EVE), eșecul de a acoperi riscul ratei dobânzii și o ieșire bruscă de depozite (risc de finanțare). Riscul apare atunci când activele și pasivele unei bănci nu sunt aliniate corespunzător (din punct de vedere al scadenței sau al sensibilității la rata dobânzii), creând o nepotrivire care poate provoca pierderi semnificative dacă ratele dobânzii se modifică.

Eșecul de a acoperi riscul ratei dobânzii lasă băncile vulnerabile la schimbările pieței care pot eroda profitabilitatea. Riscul de finanțare apare atunci când o bancă nu își poate îndeplini obligațiile din cauza unei ieșiri neașteptate de fonduri, cum ar fi o pierdere a depozitelor. În cazul SVB, aceste riscuri s-au combinat pentru a crea o furtună perfectă care a amenințat supraviețuirea băncii.

Legate de: Silicon Valley Bank a fost vârful unui aisberg bancar

SVB a luat recent decizii strategice de restructurare a bilanțului, cu scopul de a profita de potențialele rate ale dobânzilor mai mari pe termen scurt și de a proteja venitul net din dobânzi (NII) și marja netă de dobândă (NIM), toate cu scopul de a maximiza profitabilitatea.

NII este o măsură financiară fundamentală utilizată pentru a evalua rentabilitatea potențială a unei bănci și reprezintă diferența dintre dobânda câștigată pentru active (împrumuturi) și dobânda plătită pentru pasive (depozite) pe o perioadă specificată, presupunând că soldul nu se modifică. Pe de altă parte, EVE este un instrument vital care oferă o perspectivă cuprinzătoare a valorii de bază a băncii și a modului în care aceasta răspunde la diferite condiții de piață, de exemplu, modificările ratelor dobânzilor.

Excesul de capital și finanțare din ultimii ani a creat o situație în care startup-urile aveau fonduri în exces de depus, dar puțină înclinație spre împrumut. La sfârșitul lunii martie 2022, SVB avea depozite de 198 de miliarde de dolari, comparativ cu 74 de miliarde de dolari în iunie 2020. Deoarece băncile generează venituri obținând de la debitori o dobândă mai mare decât cea pe care o plătesc deponenților, SVB a ales să aloce majoritatea fonduri în obligațiuni, în principal titluri garantate cu ipoteci ale agențiilor federale (o alegere comună) pentru a compensa dezechilibrul cauzat de depozitele mari ale companiilor, care prezintă un risc de credit minim, dar pot fi expuse unui risc semnificativ de rată a dobânzii.

Cu toate acestea, în 2022, când ratele dobânzilor au crescut brusc și piața de obligațiuni a scăzut semnificativ, portofoliul de obligațiuni al Silicon Valley Bank a fost lovit. La sfârșitul anului, banca avea un portofoliu de valori mobiliare în valoare de 117 miliarde de dolari, care reprezentau o parte substanțială din activele sale totale de 211 miliarde de dolari. În consecință, SVB a fost nevoită să lichideze o parte din portofoliul său, care era disponibil pentru vânzare, pentru a strânge numerar, înregistrând o pierdere de 1,8 miliarde de dolari. Din păcate, pierderea a avut un impact direct asupra coeficientului de capital al băncii, făcând necesar ca SVB să strângă capital suplimentar pentru a menține solvabilitatea.

În plus, SVB s-a trezit într-un scenariu „prea mare pentru a eșua”, în care dificultățile sale financiare amenințau să destabilizeze întregul sistem financiar, similar situației cu care se confruntă băncile în timpul crizei financiare globale (GFC) din 2007-2008. Cu toate acestea, Silicon Valley Bank nu a reușit să strângă capital suplimentar sau să asigure o salvare guvernamentală similară cu cea a Lehman Brothers, care a depus faliment în 2008.

Înrudit: De ce Rezerva Federală nu cere băncilor să dețină numerarul deponenților?

În ciuda faptului că a exclus ideea unui plan de salvare, guvernul a extins sprijinul „găsește un cumpărător” lui Silicon Valley Bank pentru a se asigura că deponenții au acces la fondurile lor. În plus, prăbușirea SVB a dus la o contagiune atât de iminentă încât autoritățile de reglementare au decis să dizolve Signature Bank, care avea o bază de clienți de firme de criptomonede susținute de riscuri. Aceasta ilustrează o practică tipică în finanțele convenționale, în care autoritățile de reglementare intervin pentru a preveni un efect de propagare.

Este de remarcat faptul că multe bănci au experimentat o nepotrivire între active și pasive în timpul GFC, deoarece au finanțat active pe termen lung cu pasive pe termen scurt, ceea ce a dus la un deficit de finanțare, deoarece deponenții și-au retras fondurile în masă. De exemplu, în septembrie 2007, în Northern Rock, Marea Britanie, a avut loc o rulare de modă veche, când clienții făceau coadă în afara sucursalelor pentru a-și retrage banii. Northern Rock a fost, de asemenea, foarte dependent de finanțare non-retail, cum ar fi SVB.

Continuând cu cazul Silicon Valley Bank, este clar că concentrarea exclusivă a Silicon Valley Bank asupra NII și NIM a condus la neglijarea problemei mai ample a riscului EVE, care a expus-o la modificări ale ratelor dobânzilor și riscului EVE subiacent.

În plus, problemele de lichiditate ale SVB au provenit în mare parte din incapacitatea acesteia de a acoperi riscul ratei dobânzii (în ciuda portofoliului său mare de active cu rată fixă), ceea ce a determinat scăderea EVE și a câștigurilor pe măsură ce dobânzile au crescut. În plus, banca s-a confruntat cu riscul de finanțare rezultat din dependența de depozitele volatile non-retail, care este o decizie de management intern similară cu cele discutate mai sus.

Prin urmare, dacă măsurile de supraveghere ale Fed nu ar fi fost relaxate, SVB și Signature Bank ar fi fost mai bine echipate pentru a face față șocurilor financiare cu cerințe mai stricte de capital și lichiditate și teste de stres regulate. Cu toate acestea, din cauza absenței acestor cerințe, SVB s-a prăbușit, ducând la o rulare tradițională a băncii și la prăbușirea ulterioară a Signature Bank.

Mai mult, ar fi inexact să dam vina pe întreaga industrie a criptomonedei pentru eșecul unei bănci care a inclus, întâmplător, unele companii de criptomonede în portofoliul său. De asemenea, este nedrept să criticăm industria cripto, atunci când problema de bază este că băncile tradiționale (și autoritățile lor de reglementare) au făcut o treabă proastă în evaluarea și gestionarea riscurilor implicate în deservirea clientelei lor.

Băncile trebuie să înceapă să ia măsurile de precauție necesare și să urmeze proceduri solide de gestionare a riscurilor. Ei nu se pot baza pur și simplu pe asigurarea depozitelor Federal Deposit Insurance Corporation ca plasă de siguranță. Deși criptomonedele pot prezenta riscuri speciale, este esențial să înțelegem că până în prezent nu au fost cauza directă a vreunei eșecuri bancare.

Acest articol are scop informativ general și nu este destinat și nu ar trebui să fie luat drept sfaturi juridice sau de investiții. Părerile, gândurile și opiniile exprimate aici aparțin exclusiv autorului și nu reflectă sau reprezintă neapărat punctele de vedere și opiniile Cointelegraph.